Primăvara, pomii înfloriți devin puncte de întâlnire pentru numeroase insecte. Printre cele mai vizibile se numără gândacul păros (Epicometis hirta) și albina meliferă (Apis mellifera), două specii care își desfășoară activitatea în același timp, dar cu efecte foarte diferite asupra ecosistemului.

Epicometis hirta este o specie polifagă, răspândită din Europa până în Asia și Orientul Mijlociu. Adultul are 9–12 mm lungime, corpul negru acoperit cu peri galbeni și elitre presărate cu pete albe. În perioada de înflorire, se hrănește cu polen și petale, provocând daune pomilor fructiferi, viței de vie și altor culturi.

În contrast, albina meliferă (Apis mellifera) este unul dintre cei mai importanți polenizatori naturali și agricoli. Prin colectarea polenului și nectarului, albinele asigură fecundarea florilor, contribuind la diversitatea speciilor vegetale și la sporirea recoltelor.

Astfel, deși împart aceleași flori, rolul celor două insecte este opus: albina sprijină reproducerea plantelor, iar gândacul păros poate limita fructificarea prin distrugerea organelor florale. Prezența lor simultană ilustrează complexitatea interacțiunilor din natură și echilibrul fragil al ecosistemelor de primăvară.